pâinar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pâinár, pâinári, s.m. (înv.) 1. brutar. 2. epitet depreciativ pentru un om interesat doar de câștigul pâinii zilnice. 3. (reg.) salcâm.
pâinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pâinar m. vânzător de pâine. [Lat. PANARIUS].