pâclă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură.
2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦
Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc.
3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros).
4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din
sl. pĩclŭ.pâclă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pấclă (pâ-clă) s. f.,
g.-d. art. pấclei; pl. pấclepâclă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură.
2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦
Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc.
3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros).
4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. — Din
sl. pĭclŭ.