ovăscior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVĂSCIÓR subst. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț
(Arrhenatherum ciatius). –
Ovăs +
suf. -cior.ovăscior (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OVĂSCIÓR (‹
ovăz)
s. m. Plantă erbacee perenă din familia poaceelor, înaltă de 130-180 cm, cu frunze liniare și spiculețe în panicule lungi (
Arrhenatherum elatius). Este o plantă furajeră, putând fi cosită de 2-3 ori pe an. Se cultivă și pentru nutreț, în amestec cu alte graminee și leguminoase perene.