ovăs (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVẮS subst. v. ovăz.ovăs (Dicționaru limbii românești, 1939)ovắs (est),
ovés (Dor. Btș.) și
ovắz n., pl.
urĭ și
ese, eze (vsl.
ovesŭ, ovĭsŭ, ovsa, bg. rut. ceh.
oves, rus.
ovës, pol.
owies. V.
ofsigă). O plantă graminee ale căreĭ grăunțe, de forma orzuluĭ, se întrebuințează ca nutreț p. caĭ și dintr´a căreĭ făină se fac cataplazme [!] (
avéna sativa). – În Mold. și Serbia și
ovắsc n., pl.
urĭ (după
ofsigă).