ovul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVÚL, ovule, s. n. Gametul femel al animalelor. ♦ Element sexual femel al plantelor fanerogame, produs al carpelelor, care, după fecundare, se transformă în sămânță. – Din
fr. ovule.ovul (Dicționar de neologisme, 1986)OVÚL s.n. 1. Celulă sexuală produsă de ovar, care, după fecundație, dă naștere embrionului. ♦ Parte a carpelei plantelor fanerogame care, după fecundare, se transformă în sămânță.
2. Drajeu de forma unui ou, de obicei mare cât o cireașă, preparat din glicerină, solidificată, care conține un medicament. [Var.
ovulă s.f. / < fr.
ovule].
ovul (Marele dicționar de neologisme, 2000)OVÚL s. n. 1. gamet femel produs de ovar. 2. parte a carpelei plantelor fanerogame care, după fecundare, se transformă în sămânță. 3. drajeu de forma unui ou mare cât o cireașă, din glicerină solidificată, care conține un medicament. (< fr.
ovule)
ovul (Dicționaru limbii românești, 1939)*óvul n., pl.
e (lat. științific
óvulum, dim. d. lat.
ovum, oŭ).
Șt. nat. Produs al ovaruluĭ, care, după fecundare, devine făt la vivipare, oŭ la ovipare și sămînță la plante. – Fals
óvulă (f., pl.
e) saŭ
ovúl, -úlă (după fr.).
ovul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ovúl s. n.,
pl. ovúle