ovrei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVRÉI, ovrei, s. m. (
Înv. și
reg.) Evreu. [
Var.:
ovréu s. m.] – Din
ngr. ovriós.ovrei (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ovrei, ovrei s. m. invar. (reg.) persoană cu origini evreiești
ovrei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ovréi (
înv.,
reg.)
(o-vrei) s. m.,
pl. ovréi, art. ovréiiovreĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ovréĭ, ovreĭcă s. (ngr.
Ovrĭós). Evreŭ, Jidan.