ovipozitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din
fr. ovipositeur.ovipozitor (Dicționar de neologisme, 1986)OVIPOZITÓR s.n. (
Zool.) Organ prin care insectele își depun ouăle; oviscapt. [< fr.
ovipositor].
ovipozitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)OVIPOZITÓR s. n. extremitate a oviductului prin care insectele își depun ouăle; oviscapt. (< fr.
ovipositor)
ovipozitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ovipozitór s. n.,
pl. ovipozitoáre