ovin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră.
2. S. f. (La
pl.) Denumire generică dată oilor; (și la
sg.) animal din familia oii. – Din
fr. ovin.ovin (Dicționar de neologisme, 1986)OVÍN, -Ă adj. Referitor la oi sau la capre. //
s.f.pl. Subfamilie a rumegătoarelor, din care fac parte oaia și capra; (
la sg.) animal din această subfamilie. [Cf. fr.
ovin, lat.
ovinus].
ovin (Marele dicționar de neologisme, 2000)OVÍN, -Ă I.
adj. referitor la oi. II. s. f. pl. subfamilie a rumegătoarelor: oaia. (< fr.
ovin, lat.
ovinus)
ovin (Dicționaru limbii românești, 1939)*ovín, -ă adj. (lat.
ovinus. V.
oină 2). De oaĭe:
rasa ovină.ovin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ovín adj. m.,
pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne