ovar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative și ovulele.
2. (
Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din
lat. ovarium, fr. ovaire.ovar (Dicționar de neologisme, 1986)OVÁR s.n. 1. (
Biol.) Organ în care se formează celulele sexuale feminine.
2. (
Bot.) Parte a pistilului unde se formează ovulele și care se transformă după fecundație în fruct. [Cf. fr.
ovaire, lat.
ovarium].
ovar (Marele dicționar de neologisme, 2000)OVÁR s. n. 1. organ în care se formează celulele sexuale feminine; oofor. 2. parte bazală a pistilului unde se formează ovulele și care după fecundație se transformă în fruct. (< lat.
ovarium, fr.
ovaire)
ovar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OVÁR (‹
lat.,
fr.)
s. n. 1. Organul de reproducere femel, care conține celulele germinative sau ovulele.
O. are o funcție externă (formează ovulele) și o funcție de glandă endocrină (secretă estrogeni și progesteron). La majoritatea vertebratelor și la om există două
o., așezate simetric în cavitatea abdominală; împreună cu trompele și uterul constituie organele genitale interne. La unii pești cele două
o. fuzionează, formând o structură unică, iar la păsări numai
o. stâng este funcțional.
2. (
BOT.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele. După fecundație,
o. se transformă în fruct și ovulele în semințe.
ovar (Dicționaru limbii românești, 1939)*ovár n., pl.
e (lat. științific
ovarium).
Zool. La vivipare și ovipare, locu unde se produc oŭăle.
Bot. Partea unde se află semințele planteĭ, în josu pistiluluĭ.
ovar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ovár s. n.,
pl. ováre