oval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic.
2. S. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare alt punct al ei; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din
fr. ovale.oval (Dicționar de neologisme, 1986)OVÁL, -Ă adj. Care are o formă alungită (ca de ou). ♦ Eliptic. //
s.f. (
Mat.) Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu această figură. [< fr.
ovale, it.
ovale, germ.
oval, cf. lat.
ovum – ou].
oval (Marele dicționar de neologisme, 2000)OVÁL, -Ă I.
adj. alungit (ca un ou). ◊ eliptic. II. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează. (< fr.
ovale)
oval (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ovál s. n., pl.
ovaluri (ovale); adj. m. pl.
ovali, f.
ovală, pl.
ovaleoval (Dicționaru limbii românești, 1939)*ovál, -ă adj. (fr.
oval, d. lat.
ovum, oŭ). În formă de oŭ, de elipsă. S. n., pl.
e și
urĭ. Formă ovală (plană saŭ în relief):
ovalu fețeĭ omuluĭ. – Fals
ovoid.oval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ovál1 adj. m.,
pl. ováli; f. oválă, pl. ováleoval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ovál2 s. n.,
pl. ováleoval (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oval a. ce are formă de ou.