ovație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OVÁȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din
fr. ovation, lat. ovatio.ovație (Dicționar de neologisme, 1986)OVÁȚIE s.f. Onoruri acordate la romani unui comandant militar pentru o victorie; (
la pl.) Aclamații, aplauze entuziaste manifestate față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. [Gen.
-iei, var.
ovațiune s.f. / cf. lat.
ovatio, fr.
ovation].
ovație (Marele dicționar de neologisme, 2000)OVÁȚIE s. f. manifestare publică prin aclamații și aplauze entuziaste de admirație sau aprobare față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. (< fr.
ovation, lat.
ovatio)
ovație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ováție (-ți-e) s. f.,
art. ováția (-ți-a), g.-d. art. ováției; pl. ováții, art. ováțiile (-ți-i-)