ovăz - explicat in DEX

ovăz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovăs subst.] – Din sl. ovesŭ.

ovăz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ovắz (-zuri), s. n. – Numele unor plante erbacee din familia gramineelor (Avena). – Var. ovăs. Megl. uves. Sl. ovisu, ovesu (Miklosich, Lexicon, 487; Cihac, II, 235), cf. bg. ovisi (Conev 47), slov., ceh. oves, pol. owies. Z final, care nu este în sl., e greu de explicat, dar cf. lituan. aviza, let. duza. – Der. ovăscior, s. m. (plantă furajeră, Arrhenatherum elatius).

ovăz (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ovắz (ovắs) (semănături de ovăz; câmp de ovăz) s. n., pl. ovăzuri (oveze)

ovăz (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ovăz s. n. sg. bani.

ovăz (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
OVẮZ (‹ sl.) s. m. Plantă furajeră anuală din familia poaceelor, înaltă de 80-170 cm, cu frunze liniare și inflorescența un panicul (Avena sativa). Fructul este îmbrăcat în palee, fusiform, cu un șanț pe fața inferioară, acoperit pe toată suprafața cu perișori scurți și fini. Se cultivă ca plantă furajeră pentru semințe sau nutreț verde. Semințele conțin proteine, grăsimi, celuloză, vitamine și sunt folosite pentru furajarea animalelor tinere, a reproducătorilor și a cailor; de asemenea, este folosit în alimentația dietetică sub formă de grișuri, făină, fulgi. Are utilizări terapeutice, în medicina tradițională umană și veterinară, având proprietăți calmante, cicatrizante, energizante, diuretice, laxative, reconfortante. Cea mai mare producătoare mondială este Rusia (6 mil. t, 2000).

ovăz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ovắz¹ (plantă) s. m.

ovăz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ovắz² (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze

ovăz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ovăz n. plantă din fam. gramineelor, al cării grăunte servă de nutreț cailor (Avena sativa): din făina de ovăz se fac cataplasme. [Slav. OVESŬ].