ovă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unui ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din
fr. ove.ovă (Dicționar de neologisme, 1986)ÓVĂ s.f. (
Arhit.) Motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou. [< fr.
ove].
ovă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÓVĂ s. f. motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou, la cornișe și capiteluri, la mobilier sculptat și giuvaiere. (< fr.
ove)
ovă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)óvă s. f.,
g.-d. art. óvei; pl. óve