oușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OUȘÓR, oușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui
ou (
1); ouleț, ouț.
2. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe
(Streptopus amplexifolius). [
Pr.:
o-u-] –
Ou +
suf. -ușor.oușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oușór s. n.,
pl. oușoáre