outsider (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓUTSIDER subst. 1. Cal care în mod normal nu are șansa să câștige într-un concurs hipic.
2. Concurent sau echipă cu slabe șanse de câștig într-o competiție sportivă.
3. (
Ec. pol.) Întreprindere capitalistă rămasă în afara unei organizații monopoliste. [
Pr.:
áutsaidăr] –
Cuv.engl.outsider (Dicționar de neologisme, 1986)OUTSIDER s.m. 1. (
Anglicism) Străin, din afară; situat în afară. ♦ Declasat.
2. (
Sport) Cal care nu are șanse să ocupe un loc de frunte în concursurile hipice. ♦ Sportiv (sau echipă) fără prea mari șanse într-o competiție.
3. Întreprindere care nu face parte dintr-o uniune monopolistă. [Pron.
áut-sai-dăr. / < engl.
outsider].
outsider (Marele dicționar de neologisme, 2000)OUTSIDER [AUT-SAI-DĂR]
s. m. 1. întreprindere capitalistă care nu face parte dintr-o uniune monopolistă. ◊ declasat 2. (sport) concurent cu slabe șanse de a câștiga. (< engl.
outsider)
outsider (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!outsider (angl.) [
pron. áŭtsaĩdăr]
(out-) s. m.,
pl. outsideri