ouleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (
1). [
Pr.:
o-u-] –
Ou +
suf. -uleț.ouleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ouléț (rar)
s. n.,
pl. ouléțe