otomicoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTOMICÓZĂ, otomicoze, s. f. (
Med.) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali. – Din
fr. otomycose.otomicoză (Dicționar de neologisme, 1986)OTOMICÓZĂ s.f. (
Med.) Inflamație a conductului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziții vegetali. [< fr.
otomycose, cf. gr.
ous – ureche,
myke – ciupercă].