otoman - explicat in DEX

otoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OTOMÁN, -Ă, otomani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.

otoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Otomán (Imperiul ~) s. propriu n.

otoman (Dicționaru limbii românești, 1939)
otomán, -ă s. (d. numele sultanuluĭ Otman, fundatoru [!] Turciiĭ). Turc. Adj. Turcesc: imperiu otoman.

otoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
otomán adj. m., s. m., pl. otománi; adj. f., s. f. otománă, pl. otománe

otoman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
otoman a. se zice de Turci și de tot ce se referă la acest popor: Poarta otomană, Imperiul otoman.