otolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTOLÍT, otolite, s. n. (
Anat.) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor sonore. – Din
fr. otolithe.otolit (Dicționar de neologisme, 1986)OTOLÍT s.n. (
Biol.) Numele unor mici grăunțe calcaroase care se găsesc în endolimfă și care, prin excitarea terminațiilor nervoase, determină echilibrul. [< fr.
otolithe, cf. gr.
ous – ureche,
lithos – piatră].
otolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)OTOLÍT s. n. corpuscul calcaros din organul de echilibru (urechea internă) sau otocist, care transmite vibrațiile sonore. (< fr.
otolithe)
otolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otolít s. n.,
pl. otolíte