oțeli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚELÍ, oțelesc, vb. IV.
1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli.
3. Refl. (
Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din
oțel.