operant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din
fr. opérant.operant (Dicționar de neologisme, 1986)OPERÁNT, -Ă adj. Cu efect, eficace. [Cf. fr.
opérant].
operant (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPERÁNT, -Ă adj. cu efect; eficace. (< fr.
opérant)
operant (Dicționaru limbii românești, 1939)*operánt, -ă adj. (lat.
óperans, -ántis). Care operează (lucrează, are efect):
lege operantă. V.
inoperant.operant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)operánt adj. m.,
pl. operánți; f. operántă, pl. operánte