operație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice;
p. gener. acțiune, lucrare.
2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală.
3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
4. Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate.
5. (
Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [
Var.:
operațiúne s. f.] – Din
lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.operație (Dicționar de neologisme, 1986)OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune.
2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale.
2. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate.
4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru.
5. (
Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊
Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen.
-iei, var.
operațiune s.f. / cf. fr.
opération, it.
operazione, rus.
operațiia, lat.
operatio].
operație (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPERÁȚIE s. f. 1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. intervenție chirurgicală. 3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată. 4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr.
opération, lat.
operatio, germ.
Operation)
operație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)operáție (-ți-e) s. f.,
art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)