opera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPERÁ, operez, vb. I.
1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦
Spec. (
Mat.) A efectua un calcul. ♦
Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința.
2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale.
3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență.
4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
5. Tranz. (
Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din
fr. opérer, lat.,
it. operare.opera (Dicționar de neologisme, 1986)OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva).
2. tr. A lucra cu..., a face calcule.
3. tr. A face o operație chirurgicală.
4. tr. A face o operație comercială, financiară etc.
5. intr. A executa mișcări strategice.
6. tr. (
Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr.
opérer, it.
operare].
opera (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPERÁ vb. I. tr. 1. a face, a realiza, a efectua (ceva). 2. a lucra cu..., a face calcule. 3. a face o operație chirurgicală. 4. a face o operație comercială, financiară etc. 5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări. II. intr. a executa mișcări strategice. (< fr.
opérer, lat.
operari)
opera (Dicționar de argou al limbii române, 2007)opera, operez v. t. (pub.) 1. a acționa
2. a manevra, a face să funcționeze
opera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)operá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
opereázăoperà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)operà v.
1. a produce un efect:
remediul operează; 2. a face o operațiune de chirurgie, chimie, aritmetică;
3. a suferi o operațiune chirurgicală.