opart (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OP-ÁRT s. n. Tendință în arta contemporană care încearcă îmbogățirea expresivității imaginii abstracte prin obținerea unor efecte optice, în funcție de mișcările privitorului. – Din
engl. op[tical]
art.opart (Dicționar de neologisme, 1986)OP-ART loc. s. (
Arte) Curent în arta plastică modernă, derivat din constructivism, a cărui tendință principală este sporul de atenție acordat obținerii unor valori și efecte optice ale obiectelor în mișcare sau rezultate din mișcarea privitorului față de ele, ca și a formelor în spațiu, prin folosirea de linii, forme geometrice, uneori repetate uniform, însă cu variații de ton, neașteptate modificări de ritm etc. [< engl.
op-art].
opart (Marele dicționar de neologisme, 2000)OP-ART loc. s. tendință în arta plastică contemporană care urmărește îmbogățirea expresivității imaginii abstracte prin obținerea unor efecte optice ale obiectelor în funcție de mișcarea privitorului față de ele, ca și prin folosirea de linii, forme geometrice. (< fr., engl.
op-art)
opart (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OP-ART (
loc. engl. „artă optică”)
subst. Curent în arta europeană și americană din anii '50-'60 ai
sec. 20, inspirat din constructivismul și abstracționismul de la începutul secolului, ce își propunea dinamizarea privirii prin geometrizarea modularea imaginii, procedeu care dă iluzia unei mișcări a formelor. În pictură, procedeul a recurs la aplicarea unor reguli ale fizicii culorilor și la acțiunea lor reciprocă în câmpul cromatic. Caracterul decorativ al
o-a. a influențat design-ul arhitecturii de interior și pe cel industrial. Reprezentanți:
V. Vasarély,
F. Moreblat, J.R. Soto ș.a.
V. și
artă cinetică.