opal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă.
2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [
Pl. și:
opaluri] – Din
germ. Opal, lat. opalus, fr. opale.opal (Dicționar de neologisme, 1986)OPÁL s.n. 1. Varietate de cuarț amorf, incolor sau de culori variate, folosit ca piatră semiprețioasă.
2. Țesătură subțire și străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăși etc. [Pl.
opale, opaluri. / < fr.
opale, cf. germ.
Opal, lat.
opalus].
opal (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPÁL s. n. 1. varietate amorfă de cuarț, de diferite culori, piatră semiprețioasă. 2. țesătură subțire și străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăși etc. (< fr.
opale, germ.
Opal, lat.
opalus)
opal (Dicționaru limbii românești, 1939)*opál n., pl.
e și
urĭ (lat.
ópalus, vgr.
opállios; it.
ópalo și
opále).
Min. O peatră [!] prețioasă (cŭarț) semitransparentă irizată de un alb lăptos. Există și opal neirizat, alb, galben orĭ cenușiŭ.
opal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opál s. n.,
pl. opáleopal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opal n. piatră scumpă de colori vii și variate:
nasture de opal AL.