opaiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPÁIȚĂ s. f. v. opaiț.opaiță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OPÁIȚĂ (‹
opaiț)
s. f. Gen de plante erbacee, din familia cariofilaceelor, având peste 100 de specii, răspândite în ambele emisfere pământești (
Melandryum). Unele specii sunt decorative, cu flori plăcut mirositoare (
ex. M. pratense), altele furajere (
M. nemorale). ◊
Opaița Munților Rodnei = plantă erbacee din familia cariofilacee, cu flori albe, endemism local întâlnit numai în acești munți (
Lychnis nivalis sau, după alți autori,
Silene nivalis); specie ocrotită prin lege.