opaiț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPÁIȚ, opaițe, s. n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură.
2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut
(Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe
(Melandryum nemorale). [
Pr.:
-pa-iț. –
Var.:
opáieț s. n.,
opáiță s. f.] –
Cf. sl. opajecĩ, rom. văpaie.opaiț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)opáiț (opáițe), s. n. – Lămpiță, candelă. –
Var. opaeț, opaiță. Sl. opjaeci (Cihac, II, 229).
opaiț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)opaiț, opaițe s. n. bec; lustră; veioză.
opaiț (Dicționaru limbii românești, 1939)opáiț n., pl.
e (vest, est) și
opáiță (est) f., pl.
e (vsl.
opaĭecĭ, opaiță, d.
opanica, lighean, cupă,
panica, cupă; bg. sîrb.
panica, strachină, gamelă. Pare înrudit cu vgerm.
panna, phannâ, ngerm.
pfanne, mlat.
panna d. vlat.
pátina, tigaĭe). Hîrb orĭ strachină în care s´a pus seŭ și un fitil și care se maĭ întrebuințează și azĭ în loc de lampă pin [!] satele izolate orĭ sărace. Fachie. – (
Opaiță). O plantă cariofilee (numită și
opaițel, m., pl.
eĭ) cu florĭ albe (și rar roșiatice) care se deschid seara (și de aceĭa-ĭ și zice
opaiță!) și răspîndesc un miros plăcut și cu fructu capsular cu dințĭ proeminențĭ (
melándryum praténse orĭ
lýchnis vespertina saŭ
dióica). – Și
văpaiț (Olt.). V.
șterț.opaiț (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)opáiț, -e, s.n. – Petrol lampant (în Berbești, Oncești, Vișeu, Moisei); dohot, naft, hopâc (ALR 1971: 330). – Din sl. opjaecǐ (Cihac cf. DER).
opaiț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opáiț (-pa-iț) s. n.,
pl. opáițeopaiț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opaiț n.
1. hârb cu seu și muc ce servă de lampă la țară:
colibă în care ardea un opaiț în ciob ISP.;
2. fachie. [Slav. OPAĬEȚĬ].