ondină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONDÍNĂ, ondine, s. f. Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. – Din
fr. ondine.ondină (Dicționar de neologisme, 1986)ONDÍNĂ s.f. (
În mitologia scandinavă și germanică) Zână, geniu al apelor. [Var.
undină s.f. / < fr.
ondine].
ondină (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONDÍNĂ s. f. (mit. scand. și germanică) zână, geniu al apelor. (< fr.
ondine)
ondină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ondínă (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. ondínei; pl. ondíne