omorganic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMORGÁNIC, -Ă, omorganici, -ce, adj. (Despre consoane) Emis de aceleași organe și având același mod de articulare. – Din
fr. homorganique.omorganic (Dicționar de neologisme, 1986)OMORGÁNIC, -Ă adj. (
Despre consoane) Formate de aceleași organe, având același mod de articulare. [< fr.
homorganique].
omorganic (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMORGÁNIC, -Ă adj. (despre foneme) emis de aceleași organe, având același mod de articulare. (< fr.
homorganique)
omorganic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!omorgánic (o-mor-/om-or-) adj. m.,
pl. omorgánici; f. omorgánică, pl. omorgánice