omoform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din
fr. homoforme.omoform (Dicționar de neologisme, 1986)OMOFÓRM, -Ă adj. (
Despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. [Var.
homoform, -ă adj. / < fr.
homoforme, rus.
omoform].
omoform (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMOFÓRM, -Ă adj. (despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) care coincide formal. (< fr.
homoforme)
omoform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omofórm adj. m.,
pl. omofórmi; f. omofórmă, pl. omofórme