omofag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMOFÁG, -Ă, omofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne crudă. – Din
fr. omophage.omofag (Dicționar de neologisme, 1986)OMOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne crudă. [< fr.
omophage, cf. gr.
omos – crud,
phagein – a mânca].
omofag (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMOFÁG, -Ă adj. care se hrănește cu carne crudă. (< fr.
omophage)
omofag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omofág adj. m.,
pl. omofági; f. omofágă, pl. omofáge