omnivor - explicat in DEX

omnivor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.

omnivor (Dicționar de neologisme, 1986)
OMNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu substanțe vegetale și animale. [< fr. omnivore, cf. lat. omnis – tot, vorare – a mânca].

omnivor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OMNIVÓR, -Ă adj. 1. (despre organisme) care se hrănește atât cu substanțe animale cât și vegetale. 2. (despre un regim alimentar) din elemente animale și vegetale. (< fr. omnivore)

omnivor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*omnivór, -ă adj. (lat. omnivorus. V. carni-vor, de-vor). Care mănîncă de toate (carne saŭ vegetale), ca omu și porcu.

omnivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
omnivór adj. m., pl. omnivóri; f. omnivóră, pl. omnivóre

omnivor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
omnivor a. care se hrănește cu carne și cu vegetale, ca omul, câinele, etc.