omniscient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienți, -te, adj. (
Livr.) Atotștiutor. [
Pr.:
-sci-ent] – Din
fr. omniscient, lat. omnisicens, -ntis.omniscient (Dicționar de neologisme, 1986)OMNISCIÉNT, -Ă adj. (
Rar) Care știe totul, atotștiutor. [Cf. fr.
omniscient].
omniscient (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMNISCIÉNT, -Ă adj. atotștiutor. (< fr.
omniscient, lat.
omnisciens)
omniscient (Dicționaru limbii românești, 1939)*omnisciént, -ă adj. (lat. științific
omnisciens, -éntis). Care știe tot.
omniscient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!omnisciént (-nis-ci-ent/-ni-sci-) adj. m.,
pl. omnisciénți; f. omnisciéntă, pl. omnisciénte