omnipotent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMNIPOTÉNT, -Ă, omnipotenți, -te, adj. (
Livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. – Din
fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis.omnipotent (Dicționar de neologisme, 1986)OMNIPOTÉNT, -Ă adj. Cu putere nelimitată; atotputernic. [Cf. fr.
omnipotent, lat.
omnipotens].
omnipotent (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMNIPOTÉNT, -Ă adj. atotputernic, cu autoritate absolută. (< fr.
omnipotent, lat.
omnipotente, lat.
omnipotens)
omnipotent (Dicționaru limbii românești, 1939)*omnipotént, -ă adj. (lat.
omnipotens, -éntis). Care poate toate, atotputernic:
Dumnezeŭ e omnipotent. V.
pandocrator și
plenipotențiar.omnipotent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omnipotént (
livr.)
adj. m.,
pl. omnipoténți; f. omnipoténtă, pl. omnipoténte