omnilateralitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMNILATERALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi omnilateral. –
Omnilateral +
suf. -itate.omnilateralitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omnilateralitáte (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. omnilateralitắții