omnibuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMNIBÚZ, omnibuze, s. n. 1. (
Înv.) Un fel de trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun al călătorilor, pe rute fixe.
2. Autobuz (cu etaj) pentru transportul în comun al călătorilor, folosit pe un anumit itinerar în interiorul unei localități sau între două localități apropiate. [
Pl. și:
omnibuzuri] – Din
fr.,
it. omnibus.omnibuz (Dicționar de neologisme, 1986)OMNIBÚZ s.n. Vehicul cu etaj pentru transportul în comun al călătorilor. [Var.
omnibus s.n. / < fr.
(voiture) omnibus, cf. lat.
omnibus – pentru toți].
omnibuz (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMNIBÚZ s. n. autobuz (cu etaj), pentru transportul în comun. (< fr., it.
omnibus)
omnibuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omnibúz (
înv.)
s. n.,
pl. omnibúze