omni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMNI- Element de compunere cu sensul „(a) tot, (a) toate”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din
fr. omni-.omni (Dicționar de neologisme, 1986)OMNI- Element prim de compunere savantă, cu sensul „tot”, „orice lucru”, „pretutindeni”, „totalitate”. [< fr.
omni-, cf. lat.
omnis].
omni (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMNI- elem. „tot, totalitate”, „pretutindeni”. (< fr.
omni-, cf.
lat. omnis)