omletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMLÉTĂ, omlete, s. f. Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime, uneori cu o umplutură de șuncă, brânză, spanac etc. – Din
fr. omelette.omletă (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)OMLETĂ, omlete, s.f. Preparat culinar realizat din ouă desfăcute din coajă, bătute, apoi prăjite în tigaie fără a fi amestecate, având forma unei clătite pufoase; poate fi sărată sau dulce, plată (natur sau cu diferite ingrediente încorporate) sau rulată cu o umplutură la mijloc (o compoziție sărată, dulceață, fructe etc.), fiind servită ca preparat de mic dejun, ca antreu sau ca desert.
omletă (Dicționar de neologisme, 1986)OMLÉTĂ s.f. Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime. [< fr.
omelette].
omletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMLÉTĂ s. f. 1. mâncare din ouă bătute și prăjite în grăsime. 2. preparat dulce din ouă, făină, lapte și zahăr, care se umple cu dulceață, fructe etc. (< fr.
omelette)
omletă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)omlétă (omléte), s. f. – Mîncare de ouă bătute prăjite.
Fr. omelette.omletă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)omletă, omlete s. f. (eufem.) fecale, excremente.
omletă (Dicționaru limbii românești, 1939)*omlétă f., pl.
e (fr.
omelette, maĭ vechĭ
amelette, care pare a fi o met. din
alemette, ĭar acesta din
alemelle, alumelle, derivate toate din
alamelle, à lamelle, la lamelă, fiindcă omleta e turtită ca o lamă. V.
lamelă).
Barb. Scrob, jumărĭ nu așa de mult amestecate și maĭ netede, ca o foĭe. V.
clătită, scoveargă.omletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omlétă s. f.,
g.-d. art. omlétei; pl. omléte