omite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMÍTE, omít, vb. III.
Tranz. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.). – Din
lat. omittere.omite (Dicționar de neologisme, 1986)OMÍTE vb. III. tr. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i.
omít. / < lat.
omittere, cf. fr.
omettre].
omite (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMÍTE vb. tr. a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat.
omittere)
omite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omíte (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. omít; conj. prez. 3
să omítă; ger. omițấnd; part. omísomite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)omite v. a lăsa afară, a trece cu vederea:
a omite vorbe, rânduri.