omisiune - explicat in DEX

omisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OMISIÚNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.

omisiune (Dicționar de neologisme, 1986)
OMISIÚNE s.f. Faptul de a omite; omitere; lucru omis, lipsă. [Pron. -si-u-, var. omisie s.f. / cf. fr. omission, lat. omissio].

omisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OMISIÚNE s. f. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis. (< fr. omission, lat. omissio)

omisiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*omisiúne f. (lat. o-missio, -ónis). Acțiunea de a omite. Lucru omis: în această listă-s o mulțime de omisiunĭ.

omisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
omisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. omisiúnii; pl. omisiúni

omisiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
omisiune f. acțiune de a omite și lucrul omis.