omilie - explicat in DEX

omilie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OMILÍE, omilii, s. f. Cuvântare bisericească; predică. – Din ngr. omilía.

omilie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici).

omilie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*omilíe f. (vgr. ῾omilia, lat. homilia). Discurs bisericesc, predică, cazanie.

omilie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
OMILÍE (‹ ngr.) s. f. Cea mai veche formă de predică bisericească, prin care se explicau și se interpretau pe înțelesul tuturor pasaje din „Noul Testament”. Modele ale genului sunt considerate o. ale lui Ioan Hrisostom. Primele traduceri de o. au fost făcute pe teritoriul românesc de Coresi („Tâlcul evangheliilor”, 1567-1568 și „Evanghelie cu învățătură”, 1581). Sin. cazanie, predică.

omilie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
omilíe s. f., art. omilía, g.-d. art. omilíei; pl. omilíi, art. omilíile

omilie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
omilie f. cuvântare bisericească despre coprinsul sfintei Scripturi.