omiliar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMILIÁR, omiliare, s. n. Carte bisericească care conține omilii. [
Pr.:
-li-ar] –
Omilie +
suf. -ar. Cf. fr. homiliaire.omiliar (Dicționaru limbii românești, 1939)*omiliár n., pl.
e (d.
omilie). Colecțiune de omiliĭ.
omiliar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omiliár (-li-ar) s. n.,
pl. omiliáreomiliar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)omiliar n. colecțiune de omilii:
Omiliarul lui Coresi.