omiletic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească.
2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din
it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.omiletic (Dicționaru limbii românești, 1939)*omilétic, -ă adj. (vgr.
῾omiletikós). Relativ la elocŭența bisericească. S. f., pl.
ĭ și
e. Elocŭența bisericească.
omiletic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj. 1. Care se referă la elocvența bisericească. – Din
it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.omiletic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omilétic adj. m.,
pl. omilétici; f. omilétică, pl. omilétice