omeți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMEȚÍ, pers. 3
omețește, vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi.
2. Intranz. A viscoli. – Din
omăt.omeți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omețí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. omețéște, imperf. 3
sg. omețeá; conj. prez. 3
să omețeáscă