ometiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMÉTIȚĂ s. f. (
Reg.)
1. Zăpadă fină (spulberată de vânt).
2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din
ucr. obmetycja.ometiță (Dicționaru limbii românești, 1939)ométiță f., pl.
e (sîrb.
umetica, id.; rus.
na dvorĭé metët, afară viscolește).
Est. Zăpadă foarte fină pe care o spulberă vîntu. Pospaĭ, pulbere foarte fină care se depune pe părețiĭ [!] moriĭ orĭ făina cea fină care rămîne pintre [!] petrele [!] moriĭ. Fruntea făiniĭ (partea de deasupra) cum curge la măcinat. – Și
-íță (Ĭașĭ).
ometiță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ometíță, -e, s.f. – Praf de făină ce se depune în moară. Termen atestat doar în Maramureș și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX).
ometiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ométiță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. ométiței