omeric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMÉRIC, -Ă, omerici, -ce, adj. V. homeric.omeric (Dicționar de neologisme, 1986)OMÉRIC, -Ă adj. v.
homeric.
omeric (Dicționaru limbii românești, 1939)*oméric, -ă adj. (vgr.
῾omerikós, d.
῾ómeros, Omer).
Rîs omeric, rîs colosal și neînfrînat (pe care Omer, la sfîrșitu primuluĭ cînt al Iliadeĭ îl atribue [!] zeilor). Adv. În mod omeric:
a rîde omeric.