omeoză (Dicționar de neologisme, 1986)OMEÓZĂ s.f. (
Lit.) Folosire improprie, figurată, a unui verb, eventual însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. [Pron.
-me-o-. / cf. fr.
homéose < gr.
homoiosis – asemănare].
omeoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr.
homéose)
omeoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!omeóză (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. omeózei; pl. omeóze