omenos - explicat in DEX

omenos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OMENÓS, -OÁSĂ, omenoși, -oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. – Om + suf. -os.

omenos (Dicționaru limbii românești, 1939)
omenós, -oásă adj. (d. oamenĭ). Plin de omenie, uman, blînd, milos: un șef omenos. Adv. Cu omenie, cu milă: l-a tratat omenos.

omenos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
omenós adj. m., pl. omenóși; f. omenoásă, pl. omenoáse

omenos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
omenos a. plin de omenie: afabil, blând, bun.