omeni - explicat in DEX

omeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.

omeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
omení (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 să omeneáscă

omenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
omenì v. 1. a primi cu omenie: îl ospătă și'l omeni ca pe un călător ISP.