omenesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat,
n.)
Omenescul unei situații. ◊
Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș.
2. Care aparține omului de rând.
3. (
Înv. și
pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. –
Om +
suf. -esc.